Apr 5, 2013

Cerere - in trei exemplare, stampilate si legalizate.

Motivul pentru care scriu in engleza e ca am cam 3 cititori care nu inteleg romana. Si pentru ca ii respect si nu vreau sa-i las pe mana lui gugal transleit, incerc sa scriu cat mai bine in engleza.

Postul asta nu-i priveste.

Pentru ca ei traiesc in orase normale, cu evenimente normale, cu parteneriate cu primaria, metrorexul lor si asa mai departe. Ei stiu ca pot sa iasa in oras in timpul saptamanii la concerte, pentru ca ele vor incepe, asa cum scrie pe flyer, cand scrie pe flyer.

Sunt crescuta in the good old 80-90z. Si ma mandresc cu faptul ca am crescut in provincie cu multa muzica. Cu timp sa ascult muzica. Asta inseamna ca muzica inseamna mult.

Cand ceva se fixeaza, in afara timpului, in afara muzicii, ca un moment, atunci cand trupa/interpretul vor veni in orasul tau, chiar daca va fi trecut mult timp, chiar daca vei fi foarte obosit, vei merge la concert. Vei plati cat scrie pe bilet. Deja ai crescut, castigi niste bani. E ok. Pe bilet scrie ca trupa pentru care ai veni incepe la 12. Te gandesti putin - daca incep la 12, termina la 1, cat ajung acasa - adorm la 2. Ok. Ma duc. Pot sa sacrific 2 ore de somn/somnul de frumusete, (pentru ca fetelor, somnul de frumusete conteaza enorm).

Ajungi la eveniment. Bei niste bauturi usor alcoolizate pentru ca maine trebuie sa te trezesti, sa fii fresh, pentru ca tara are nevoie de tine. Afli ca trupa pentru care ai venit o sa intre cu o ora mai tarziu, pentru ca, iti explica organizatorii, toti artistii au intrat mai tarziu, pentru ca nu s-a adunat lume.

Nu nu si nu. E un eveniment obscur, cu muzica, care inca, din pacate, e considerata, experimentala, intr-un loc in care, pentru muzica respectiva, pentru publicul nu foarte numeros ( nu ca asta ar fi ceva rau ) nu s-a adus inginerul de sunet potrivit.

Daca tu, organizatorule, ma mai vrei acolo, pe mine, omul care stie despre ce e vorba in muzica aia, care plateste bilet la intrare, care poate sa treaca peste faptul ca nu se aude perfect si ca e foarte mult fum, care mai si bea niste bauturi de la care, evident sa nu-l doara capul, deci mai scumpe, te rog sa respecti strict programul pe care il publici pe facebook si la care da lumea like.

Si ce ma enerveaza cel mai tare, e ca e asa la toate evenimentele din Romania. Totul intr-o nebuloasa. Eu vreau sa stiu macar cand incepe. +/- 15 minute de cum e anuntat. E respect pentru public, oricat de putin numeros ar fi.

Pentru mine Plaid inseamna Transalpina. Inainte sa fie construita. E un moment pretios, fixat, in cinema-ul secret al mintii mele, cu Plaid.

Si daca n-ati inteles despre ce vorbesc, mi-ar placea sa cititi ultimul Monocle, dedicat Germaniei, lucrului facut la timp. Si sa ne gandim toti la cum am putea, pentru ca, ne place sau nu, traim aici, sa facem dracului niste schimbari mici. Gen, daca scriem o ora pe afis, sa incepem cand scrie pe afis.

Am fost la Royal Albert Hall la concertul aniversar al Ninja Tune. Evenimentul incepea la 19:30. Am intrat in sala la 19:15 si era aproape goala. Ma gandeam ca va fi ca la noi, ca va incepe cu o ora intarziere. Concertul a inceput, cu sala plina la 19:30. O chelareasa a venit la 19:30, a verificat loja si a inchis-o cu o cheie imensa. Construirea traditiilor incepe cu prima zi.

Multumesc.

2 comments:

andreea said...

As da like dar nu-s pe FB. Like.

BUNI said...

Din pacate punctualitatea nu este ceva foarte respectat in tara noastra desi asta inseamna sa iti respecti partenerul, sa te respecti pe tine. Toata viata am ajuns mai devreme indiferent de locul in care urma sa ajung.Mi se pare ca asa este normal, politicos si civilizat.